Continuarea de aici
Muntenegru
Candva, spre seară, am trecut granița din Serbia și abia pe la miezul nopții am gasit camera din Parcul Național Durmitor. După vegetația alpină mi-am dat seama că urcasem într-o zonă unde noaptea parea foarte asemănătoare cu noaptea pe platoul Padiș, dar cu drum asfaltat. Cabana era mai veche, dar din câte am observat, toate camerele erau utilate cu accesorii pentru bucătărie (chiuveta metalică, plită electrică, farfurii, tacâmuri), idee care m-ar bucura să o regăsesc și la noi la cabanele de la munte. Orășelul sau stațiunea Zabljak e situată la o altitudine de 1500 de metri, la intrare în parcul național, în apropiere de Crno Jezero (Lacul Negru), care numai negru nu era. Apa din lac era azurie, ca într-o mare tropicala, cu siguranță de la depunerile calcaroase de pe fund, stâncile șlefuite probabil de ghețari în trecut, ieșeau dintre brazi, completând peisajul în plan secund. Dimineață când am mers noi la lac, lumina străpungea norii și oferea privitorului schimbări de culori de la un minut la altul.
Parcul e compus din Muntele Durmitor, platourile alpine din jurul acestuia si canionul râului Tara în NV, pe care, după două nopți, urma să coborâm spre mare (să îi spunem litoral sa nu se confunde). Parcul e influențat de climat alpin și mediteranean, ceea ce face să susțină multe specii de plante și animale unice, cel puțin așa spune teoria.Pe harta pe care o aveam noi, am gasit un drum care străbătea parcul și ajungea la un alt lac (Pivsko Jezero), format pe râul Piva, la SV. Practic Muntele Durmitor e mărginit de aceste doua canioane. E greu să pun în cuvinte cât de frumoase erau locurile, mai degraba câteva fotografii pot surprinde frumusețea momentului în care au fost făcute. Acest drum, care leagă cele două canioane, e comparabil cu Transalpina sau Transfăgărașan, dar parcă e mai spectaculos prin formațiunile muntoase care îl înconjoară. Nu știu dacă are un nume pentru muntenegreni, dar haideți să îl numim în continuare ”drumul dintre canioane” Înaintam destul de greu pe drum, chiar daca era asfalatat și neaglomerat, pentru ca ne opream destul de des să mai facem câte o fotografie. Din întreaga excursie de două săptămâni, 30% dintre fotografii sunt făcute în P.N. Durmitor. Am oprit să luăm masa într-un loc ales cu grija, în inima munților, am scos plasa de rafie cu merinde, arzătorul, lada frigorifică și păturica, am făcut o supă la plic, am mancat niște mărunțisuri din brișcă și pot spune cu mâna pe portofel că a fost una dintre cele mai bune mese. După ce am tras și un pui de somn, ne-am continuat drumul, coborând încet, prin multe serpentine, spre lacul Pivsko. De sus, de pe marginea canionului, printre copaci sau din punctele de belvedere de pe marginea drumului se putea vedea lacul, lung și îngust, de un albastru turcuaz, ce contrasta cu crestele împadurite. Apusul ne-a prins pe malul lacului într-un sătuc sărăcăcios, unde am prins un birt deschis din care ne-am luat o cafea turceasca (nu marca era turcească ci modul de preparare). Ne-am întors pe întuneric în Zabljak, mult mai rapid, pentru ca nu ne-am mai oprit deloc pe drum, iar distanța era doar de 50km.
În dimineața urmatoare am pornit spre mare, prin canionul râului Tara. Pe măsură ce coboram în altitudine si ne apropiam de câmpie aerul de afară se încălzea tot mai tare, iar vegetația devenea tot mai uscată. După ce am părasit râul Tara, am urmat E80 si E65, pe cursul râului Moraca (a se pronunța Morața, că nu am mai căutat litera C cu virgulă sub ea). Am trecut prin capitala Muntenegrului, Podgorica, oraș care din câte îmi amintesc nu m-a impresionat cu nimic, iar spre dupămasă am ajuns la mare. Ne-am cazat la un camping aproape de Budva, într-un sătuc numit Sveti Stefan. Locul de cort era între niste copaci și tufe de unde nu se vedea direct marea, dar se auze pentru că era foarte aproape. În prima parte a serii am mâncat într-o stațiune din apropiere, ne-am mai plimbat pe faleza, după care ne-am întors la camping și ne-am pus la somn. La un moment dat a început să bată vântul așa de puternic că am crezut că ne smulge cortul, după care s-a liniștit așa că ne-am putut odihni așa cum trebuie.
Înainte să plecam mai departe am facut o baie în mare și am stat puțin la soare să ne bronzăm. De pe micuța plajă pietroasă a campingului se putea vedea o insulă mică, cu căsuțe înghesuite. Insula are o istorie ce începe din secolul al 15-lea, fiind un mic sat fortificat, refugiu pentru pirații de pe Marea Adriatică. În timpul regimului lui Tito, casele au fost achiziționate de către stat (nu știu sigur daca au fost cumpărate sau luate abuziv), iar insula a fost transformată într-un hotel luxuos. Astăzi e tot un hotel de 5 stele, doar că nu mai aparține statului și rămâne un punct de referință pentru turiștii care trec prin Muntenegru. Din Sveti Stefan ne-am îndreptat din nou spre nord, spre granița cu Kosovo (aproximativ 200km). Am trecut prin Parcul Natural Lacul Skadar, aflat la granița dintre Muntenegru și Albania, cel mai mare lac din Balcani și una dintre cele mai mari rezervații de păsări din Europa (Delta Dunării e mai mare – pentru cei care vor să se fie mândri că sunt români). Am oprit la un restaurant pe malul lacului să mâncăm o supă de pește după care ne-am continuat drumul, prin canionul râului Moraca, de data asta cu pauze ca să facem niște fotografii. Am intrat din nou în munți, iar spre seara am ajuns într-o zonă ce nu părea la fel de celebră ca restul locurilor din Muntenegru prin care am trecut. Nu numai ca timpul curgea parcă mai încet, dar nu erau asa multe mașini și nu erau așa mulți oameni. Era mai liniște. Poate ca pentru turistul obișnuit nu e așa atragător să mergi în concediu aproape de granița cu Kosovo. Am dormit la o pensiune la marginea drumului, deoarece ne-a prins noaptea și nu mai aveam cum să ne găsim loc de cort. Ne-a influențat puțin și dorința de a dormi în așternuturi curate, placerea de a te spăla sub duș sau dorința de… a bea dimineața o cafea din espresor.
Dimineață am pornit spre Kosovo. Mai aveam câțiva kilometri până în vamă.
Continuarea, într-o altă zi…
Playlist filme ROMÂNIA
The post Fosta Iugoslavie și Grecia – septembrie 2011 (a 2-a parte: Muntenegru) appeared first on PlecațiDeparte.ro.
